Oglinda în trecut - Hunedoara cu Nicuță Tănase

 Din "Derbedeii" - apărută in 1965

"Departe, în față, sînt niște clădiri scunde, slab luminate. Mai sus, ca pe un deal, sclipesc mii de becuri. Într-un loc se vad tremurând limbi de foc, mari de parca ar arde șire întregi de paie." - pag 153

"- Asta-i Hunedoara?

- Hunedoara.

- Cantonul nostru e mai mare decât gara asta, spune Răduș." - Pag 153

"De-o parte si de alta a liniei, pe câteva sute de metri, sînt înșirate fel de fel de materiale, saci de ciment acoperiți cu carton, grămezi de cărămizi, mașini-unelte. Peste tot se văd movile de cocs și minereu. Chiar în fața gării, dincolo de încrucișările liniilor sînt mormane de fier vechi, de zece ori mai mari decât casa. Pînă și între linii s-au descărcat grămezi de piatră de var. În harababura asta, lui Răduș gara mică și murdară i se pare si ea ceva aruncat în neștire." - pag 153-154

"O pornesc spre strada gării. De o parte si de alta a străzii înguste si înnoroiate, se înșiră case mici, toate la fel. Rar vezi o casa mai înaltă; câțiva avocați au clădit aici, pe strada gării, ca sa fie mai la îndemână țăranului care venea de la sat să se judece. Doar casele lor daca sunt sint mai arătoase. Cât vrei pe strada asta găsești noroi. Toate casele sunt stropite cu noroi. Mașinile, care trec în viteza, împroașcă cu noroi pereții si trecătorii.

Deși e foarte de dimineață, pe terenul de fotbal e antrenament. Fotbaliștii Hunedoarei vor să intre in divizia B. Trecătorii se opresc și se uita peste gard."

"Orașul e tăiat in doua de un parau, Cerna. Podul care face legătura intre cele doua parți ale orașului geme de lume. S-au topit zăpezile la munte și a venit Cerna mare. O data la trei-patru ani vine Cerna mare. Apa aduce bârne, oi înecate, cotețe, albii.[...] Orașul nu-i mare. In doua ceasuri l-ai ocolit." - pag 173

"Pînă la Hunedoara trenul face patruzeci si cinci de minute" - pag 208, vorbind despre trenul de Simeria-Hunedoara

"- Asculta la mine, controlul asta e o secție cheie. Pe acolo trec toate materialele care intra in uzina. Sînt vreo câțiva căruțași de ai mei care aduc nisip pentru construcție. Tu de la control măsori figura de nisip și semnezi. Construcțiile de aici înghit mii de figuri de nisip. O sută-două de figuri acolo în minus nici nu se cunoaște. Măsori de doua-trei ori o figura...Ai înțeles?

Chelie se gândește.

-Și ce folos daca o măsor de două-trei ori?

- O plătește uzina de două trei ori.

- Da' nu se prind?

- Cine dracu tine socoteala? Tu ești acolo, tu controlezi. Pe urmă, cu fierul vechi...fierul vechi se plătește cu patruzeci de bani kilogramul. Daca e tăiat la dimensiuni care intra în cuptor se dă în plus un leu la kilogram. Gândește-te: în uzină intră peste o sută de vagoane pe zi. Iese cincisprezece mii la fiecare vagon." - pag 231

"- Acum ce-or vrea dumnealor? - se supără mos Toaca. Cum or vrea sa stați, in vile? O sa stați, mă derbedeilor, și-n vile. O sa stăm cu toții. Dar nu acum, auzitu-m-ați? O sa stăm în vile colo, pe dealul Chizidului, că pentru noi se fac." - pag 232

Articol nefinalizat.